De ce insa ar fi de interes nelinistea, cautarea si dorul unor compozitori finlandezi ca Tuomas Holopainen (Nightwish), Ville Valo (HIM), Timo Rautiainen (Trio Niskalaukaus), Tony Kakko (Sonata Arctica), Eikka Tuopinen (Apocalyptica) pentru alti oameni?

Raspunsul cred ca poate fi cautat in doua directii: prima, si poate cea mai importanta, o reprezinta valoarea si profunzimea unor astfel de sentimente. Caci dincolo de de cautarea si dorul personajelor, emotia acestora ne vorbeste despre Neliniste si Dor (fie ca este fata de natura, iubire sau Dumnezeu) ca stari universale care au caracterizat omul in decursul istoriei sale. Caci doar aspiratia fiintei spre un ideal si puterea unei credinte constiente in implinirea acestuia, fie si la sfarsitul timpului, il fac pe om diferit fata de celelate vietuitoare si demn de numele pe care il poarta.

Un al doilea motiv, si acesta deloc de neglijat, o costituie intrebarile si nelinistile pe care operele si creatia artistilor respectivi le poate ridica in ascultator, ca o reflectare a propriilor intrebari si nelinisti.

Pierduta in vartejul existentei zilnice, omenirea uita in general sa se auto-introspecteze. Privind in jur, vedem milioane de oameni plutind in deriva fara un scop si cu atat mai putin o intelegere a directiei in care se indreapta, uitand ca obtinerea unei bunastari materiale nu poate sa fie un scop pertinent in sine, ci eventual doar un mijloc.

Pusi fata in fata cu lucrarile artistilor care, prin intermediul muzicii (si nu numai) vorbesc despre cautarile si nelinistile lor, oamenii vor trebui sa isi puna – cel putin pentru cateva secunde - aceleasi intrebari. Stapaniti permanent de tentatia comparatiei, ei vor raporta dorul, aspiratiile si nelinistile